Grand Theft Auto 4 şi Call of Duty sunt printre marile surprize plăcute ale anului, în timp ce la capitolul dezamăgiri se înghesuie Spore şi Star Wars.
În lista jocurilor din 2008 s-au strecurat destule de calitate, care au ţinut gamerii lipiţi de ecrane, dar şi multe dezamăgiri. Per total, un an dulce-amar, consideră Valentin Nadolu, lead vehicle artist la AMC Studio (http://amc.ro/index.php), care prezintă pentru Cotidianul o listă personală a celor mai bune şi mai slabe jocuri ale anului.
Jocuri bune
Call of Duty 4, Infinity Ward
După primele trei jocuri din serie, toate desfăşurate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, bine cunoscutul first-person shooter (FPS) face un pas înainte în timp. În cea de-a patra versiune, producătorul Infinity Ward a decis să mute acţiunea într-un decor contemporan care permite jucătorului să intre în pielea unui soldat din armata americană sau din trupele speciale britanice SAS în lupta lor împotriva teroriştilor.
Grand Theft Auto 4 şi Call of Duty sunt printre marile surprize plăcute ale anului, în timp ce la capitolul dezamăgiri se înghesuie Spore şi Star Wars.
Grafica superbă, gameplay-ul alert şi câteva momente memorabile fac din acest joc cel mai bun FPS al anului. Cireaşa de pe tort rămâne totuşi modul multiplayer aprofundat, care îl face foarte atractiv pe termen lung.
Fable 2, Lionhead Studios
Peter Molyneux loveşte din nou. Game designerul vestit pentru jocuri inovatoare precum Dungeon Keeper şi Black&White şi-a pus semnătura asupra celui de-al doilea joc din seria Fable. Acest Action-RPG prezintă o lume fantastică plină de aventură în care jucătorul îşi asumă rolul salvatorului. Deşi la prima vedere jocul pare un RPG oarecare, Fable 2 aduce o mulţime de inovaţii care îl fac să stea cu mult deasupra plutonului de urmăritori din această categorie. Cum partea de luptă este una accesibilă şi destul de simplă, centrul jocului pare să fie partea de interacţiune cu lumea, în special cu personajele. Astfel, într-un stil care aduce la prima vedere cu The Sims, jucătorul poate interacţiona cu orice NPC (non-player character) printr-o serie de acţiuni predefinite. Întocmai vieţii reale, jucătorul îşi poate face prieteni, duşmani, îşi poate cumpăra o casă, se poate căsători sau poate avea un câine. Şi întocmai vieţii reale, prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte.
Fallout 3, Bethesda Game Studios
Fallout 3 este primul joc după cumpărarea universului Fallout de către Bethesda de la răposatul Interplay. Aşteptat de zece ani de către fanii seriei, jocul a promis o transpunere a lumii postapocaliptice într-o lume complet tridimensională. Deşi o parte dintre fanii de modă veche ai seriei s-au declarat nemulţumiţi de abordarea celor de la Bethesda care au transformat un RPG classic turn-based cu grafică 2D într-un RPG 1st person, adevărul este că jocul este o capodoperă şi aşază ştacheta genului foarte sus. Calitatea graficii este principalul “vinovat”, cei de la Bethesda reuşind să redea peisajul apocaliptic al Washingtonului într-o manieră foarte credibilă. În periplele prin pustietate, jucătorul se simte cu adevărat singur şi insignifiant, într-o lume dominată de distrugere, creaturi ciudate şi oameni puţini, dar cu personalităţi puternice. Jocul se laudă cu o libertate a deciziei fără egal şi este destinat unui public matur, fiind foarte violent, cu limbaj necenzurat. Fie că este bun sau rău, jucătorul va găsi un mod de a-şi duce la capăt misiunea. Poţi alege să ataci frontal baza inamică, să îi iei prin surprindere pe inamici folosind tunelurile subterane şi intrările secundare sau, dacă personajul este îndeajuns de dotat, îi poţi intimida, păcăli sau chiar mitui. Aici stă şi adevărata atracţie a jocului: libertatea aproape totală de decizie.
Grand Theft Auto 4, Rockstar Games
Grand Theft Auto este o serie de jocuri care au revoluţionat încă de la început industria jocurilor. O mare parte din reclama făcută seriei este una negativă, jocul fiind destul de violent, dar şi adresat publicului matur. Ultima versiune, lansată în acest an pentru Xbox 360, PlayStation 3 şi, mai recent, PC, îl pune pe jucător în rolul lui Niko Bellic, un imigrant sârb proaspăt ajuns în Liberty City (replica virtuală a New Yorkului). Atras de promisiunile vărului său, Niko este ademenit într-o lume murdară a crimei organizate, acolo unde banii sunt singurul lucru care contează. Jocul oferă o libertate de mişcare aproape totală, permiţând jucătorului să viziteze tot oraşul sau să folosească orice maşină în căutările sale prin oraş. Jocul aduce o serie de inovaţii, cum ar fi un telefon mobil virtual care devine meniul principal al jocului, un sistem de luptă bazat pe folosirea mediului înconjurător ca acoperire şi o serie de minijocuri integrate perfect în poveste. Privit în ansamblu, jocul încorporează o mulţime de elemente foarte bine implementate ce creează o experienţă de neuitat.
Portal, Valve Software
Poate surpriza cea mai mare a anului, Portal este esenţa a ceea ce înseamnă inovaţie în domeniul jocurilor. Este un FPS fără arme şi un puzzle-platformer la persoana 1 perfect funcţional, două concepte noi în industrie. Intrat în rolul subiectului unui experiment ciudat condus de un computer inteligent, jucătorul trebuie să-şi folosească creierul şi singura “armă” disponibilă pentru a parcurge o serie de niveluri create tocmai pentru a-i testa inteligenţa şi capacitatea de adaptare. Arma, numită sugestiv “Portal Gun”, poate proiecta pe pereţii încăperilor două portale legate în mod misterios între ele şi prin care poate “teleporta” instantaneu dintr-un loc în altul. Aceasta este singura unealtă pe care jucătorul o are la dispoziţie pentru a avansa prin niveluri în speranţa de a descoperi cine este în spatele acestui experiment. Un aport important la atmosfera jocului îl are umorul negru integrat în povestea scrisă de un scenarist profesionist.
Jocuri slabe
Age of Conan, Funcom
Un exemplu perfect a ceea ce înseamnă “hype”. Jocului i s-a făcut reclamă ca fiind un World of Warcraft “killer”, un joc demn să ameninţe supremaţia WoW-ului în lumea MMORPG-urilor. Presaţi de fani şi de propriile termene-limită, cei de la Funcom au scos pe piaţă un joc insuficient finisat şi plin de bug-uri. La luni de la lansare,jocul încă nu este pus la punct şi pierde jucători pe zi ce trece. Într-o lume a MMORPG-urilor, în care taxa lunară percepută jucătorilor este principala sursă de venit pentru producător, Age of Conan pare sortit eşecului.
Mirror's Edge, EA
Deşi filmele de prezentare dădeau impresia unui joc cu adevărat inovator care să rivalizeze în acest domeniu cu Portal, Mirror's Edge s-a dovedit a fi o dezamăgire. La prima vedere, posibilitatea de a alerga şi de a sări de pe un acoperiş pe altul, într-o manieră demnă de cei mai înzestraţi practicanţi de parkour, îl recomanda ca fiind redutabil, însă jocul este frustrant de greu, excesiv de repetitiv şi foarte scurt. Având în vedere că se vinde la acelaşi preţ cu jocuri precum GTA4 şi Fallout 3, începem să înţelegem de ce gamerii sunt nemulţumiţi.
Prince of Persia, Ubisoft Montreal
Ultimele jocuri din serie au creat un pedigree pentru Price of Persia care îl recomandă ca fiind un joc demn de urmărit. Jocul anterior, Sands of Time, este considerat unul dintre cele mai bune jocuri ale ultimului deceniu. Din păcate, decizia developerului de a trece de la o grafică realistă la una cartoony nu s-a dovedit inspirată. Acest lucru, combinat cu un nivel de dificulate foarte scăzut, a ştirbit din imaginea seriei şi a înfuriat o mare parte din fani.
Spore, Maxis
Lumea nu se aştepta la nimic mai puţin decât un joc de nota 10 din partea Maxis al lui Will Wright, geniul din spatele fenomenului The Sims. Din păcate, deşi inovator, jocul este superficial şi plictisitor. Ideea de a-ţi crea o mică creatură pe care o poţi creşte de la nivel unicelular, la stagiul de animal inteligent şi până la dominaţia galactică, este una foarte bună, dar din dorinţa de a acoperi un spectru atât de larg, cei de la Maxis au trecut cu vederea multe aspecte şi jocul dă impresia de “prea puţin” faţă de cât promitea iniţial.
Star Wars: Force Unleashed, LucasArts
Ce poate fi mai palpitant pentru un fan al seriei Star Wars decât să poată trăi visul de a fi ucenicul secret al lui Darth Vader? Dornici de a fructifica dorinţele ascunse a mii de fani, cei la LucasArts au investit foarte mult în acest joc pe care l-au declarat ca fiind cel mai bun joc bazat pe universul Star Wars, chiar înainte de lansare. Din păcate, fizica avansată a jocului şi mediul complet destructibil s-au dovedit o sarcină destul de costisitoare pentru producător, care a sărit câţiva paşi la partea de game design şi poveste. Jocul este foarte distractiv la început, dar devine extrem de repetitiv, iar povestea, deşi aprobată de însuşi George Lucas, pare să fie destul de “subţire” în context.
Grafica superbă, gameplay-ul alert şi câteva momente memorabile fac din acest joc cel mai bun FPS al anului. Cireaşa de pe tort rămâne totuşi modul multiplayer aprofundat, care îl face foarte atractiv pe termen lung.
Fable 2, Lionhead Studios
Peter Molyneux loveşte din nou. Game designerul vestit pentru jocuri inovatoare precum Dungeon Keeper şi Black&White şi-a pus semnătura asupra celui de-al doilea joc din seria Fable. Acest Action-RPG prezintă o lume fantastică plină de aventură în care jucătorul îşi asumă rolul salvatorului. Deşi la prima vedere jocul pare un RPG oarecare, Fable 2 aduce o mulţime de inovaţii care îl fac să stea cu mult deasupra plutonului de urmăritori din această categorie. Cum partea de luptă este una accesibilă şi destul de simplă, centrul jocului pare să fie partea de interacţiune cu lumea, în special cu personajele. Astfel, într-un stil care aduce la prima vedere cu The Sims, jucătorul poate interacţiona cu orice NPC (non-player character) printr-o serie de acţiuni predefinite. Întocmai vieţii reale, jucătorul îşi poate face prieteni, duşmani, îşi poate cumpăra o casă, se poate căsători sau poate avea un câine. Şi întocmai vieţii reale, prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte.
Fallout 3, Bethesda Game Studios
Fallout 3 este primul joc după cumpărarea universului Fallout de către Bethesda de la răposatul Interplay. Aşteptat de zece ani de către fanii seriei, jocul a promis o transpunere a lumii postapocaliptice într-o lume complet tridimensională. Deşi o parte dintre fanii de modă veche ai seriei s-au declarat nemulţumiţi de abordarea celor de la Bethesda care au transformat un RPG classic turn-based cu grafică 2D într-un RPG 1st person, adevărul este că jocul este o capodoperă şi aşază ştacheta genului foarte sus. Calitatea graficii este principalul “vinovat”, cei de la Bethesda reuşind să redea peisajul apocaliptic al Washingtonului într-o manieră foarte credibilă. În periplele prin pustietate, jucătorul se simte cu adevărat singur şi insignifiant, într-o lume dominată de distrugere, creaturi ciudate şi oameni puţini, dar cu personalităţi puternice. Jocul se laudă cu o libertate a deciziei fără egal şi este destinat unui public matur, fiind foarte violent, cu limbaj necenzurat. Fie că este bun sau rău, jucătorul va găsi un mod de a-şi duce la capăt misiunea. Poţi alege să ataci frontal baza inamică, să îi iei prin surprindere pe inamici folosind tunelurile subterane şi intrările secundare sau, dacă personajul este îndeajuns de dotat, îi poţi intimida, păcăli sau chiar mitui. Aici stă şi adevărata atracţie a jocului: libertatea aproape totală de decizie.
Grand Theft Auto 4, Rockstar Games
Grand Theft Auto este o serie de jocuri care au revoluţionat încă de la început industria jocurilor. O mare parte din reclama făcută seriei este una negativă, jocul fiind destul de violent, dar şi adresat publicului matur. Ultima versiune, lansată în acest an pentru Xbox 360, PlayStation 3 şi, mai recent, PC, îl pune pe jucător în rolul lui Niko Bellic, un imigrant sârb proaspăt ajuns în Liberty City (replica virtuală a New Yorkului). Atras de promisiunile vărului său, Niko este ademenit într-o lume murdară a crimei organizate, acolo unde banii sunt singurul lucru care contează. Jocul oferă o libertate de mişcare aproape totală, permiţând jucătorului să viziteze tot oraşul sau să folosească orice maşină în căutările sale prin oraş. Jocul aduce o serie de inovaţii, cum ar fi un telefon mobil virtual care devine meniul principal al jocului, un sistem de luptă bazat pe folosirea mediului înconjurător ca acoperire şi o serie de minijocuri integrate perfect în poveste. Privit în ansamblu, jocul încorporează o mulţime de elemente foarte bine implementate ce creează o experienţă de neuitat.
Portal, Valve Software
Poate surpriza cea mai mare a anului, Portal este esenţa a ceea ce înseamnă inovaţie în domeniul jocurilor. Este un FPS fără arme şi un puzzle-platformer la persoana 1 perfect funcţional, două concepte noi în industrie. Intrat în rolul subiectului unui experiment ciudat condus de un computer inteligent, jucătorul trebuie să-şi folosească creierul şi singura “armă” disponibilă pentru a parcurge o serie de niveluri create tocmai pentru a-i testa inteligenţa şi capacitatea de adaptare. Arma, numită sugestiv “Portal Gun”, poate proiecta pe pereţii încăperilor două portale legate în mod misterios între ele şi prin care poate “teleporta” instantaneu dintr-un loc în altul. Aceasta este singura unealtă pe care jucătorul o are la dispoziţie pentru a avansa prin niveluri în speranţa de a descoperi cine este în spatele acestui experiment. Un aport important la atmosfera jocului îl are umorul negru integrat în povestea scrisă de un scenarist profesionist.
Jocuri slabe
Age of Conan, Funcom
Un exemplu perfect a ceea ce înseamnă “hype”. Jocului i s-a făcut reclamă ca fiind un World of Warcraft “killer”, un joc demn să ameninţe supremaţia WoW-ului în lumea MMORPG-urilor. Presaţi de fani şi de propriile termene-limită, cei de la Funcom au scos pe piaţă un joc insuficient finisat şi plin de bug-uri. La luni de la lansare,jocul încă nu este pus la punct şi pierde jucători pe zi ce trece. Într-o lume a MMORPG-urilor, în care taxa lunară percepută jucătorilor este principala sursă de venit pentru producător, Age of Conan pare sortit eşecului.
Mirror's Edge, EA
Deşi filmele de prezentare dădeau impresia unui joc cu adevărat inovator care să rivalizeze în acest domeniu cu Portal, Mirror's Edge s-a dovedit a fi o dezamăgire. La prima vedere, posibilitatea de a alerga şi de a sări de pe un acoperiş pe altul, într-o manieră demnă de cei mai înzestraţi practicanţi de parkour, îl recomanda ca fiind redutabil, însă jocul este frustrant de greu, excesiv de repetitiv şi foarte scurt. Având în vedere că se vinde la acelaşi preţ cu jocuri precum GTA4 şi Fallout 3, începem să înţelegem de ce gamerii sunt nemulţumiţi.
Prince of Persia, Ubisoft Montreal
Ultimele jocuri din serie au creat un pedigree pentru Price of Persia care îl recomandă ca fiind un joc demn de urmărit. Jocul anterior, Sands of Time, este considerat unul dintre cele mai bune jocuri ale ultimului deceniu. Din păcate, decizia developerului de a trece de la o grafică realistă la una cartoony nu s-a dovedit inspirată. Acest lucru, combinat cu un nivel de dificulate foarte scăzut, a ştirbit din imaginea seriei şi a înfuriat o mare parte din fani.
Spore, Maxis
Lumea nu se aştepta la nimic mai puţin decât un joc de nota 10 din partea Maxis al lui Will Wright, geniul din spatele fenomenului The Sims. Din păcate, deşi inovator, jocul este superficial şi plictisitor. Ideea de a-ţi crea o mică creatură pe care o poţi creşte de la nivel unicelular, la stagiul de animal inteligent şi până la dominaţia galactică, este una foarte bună, dar din dorinţa de a acoperi un spectru atât de larg, cei de la Maxis au trecut cu vederea multe aspecte şi jocul dă impresia de “prea puţin” faţă de cât promitea iniţial.
Star Wars: Force Unleashed, LucasArts
Ce poate fi mai palpitant pentru un fan al seriei Star Wars decât să poată trăi visul de a fi ucenicul secret al lui Darth Vader? Dornici de a fructifica dorinţele ascunse a mii de fani, cei la LucasArts au investit foarte mult în acest joc pe care l-au declarat ca fiind cel mai bun joc bazat pe universul Star Wars, chiar înainte de lansare. Din păcate, fizica avansată a jocului şi mediul complet destructibil s-au dovedit o sarcină destul de costisitoare pentru producător, care a sărit câţiva paşi la partea de game design şi poveste. Jocul este foarte distractiv la început, dar devine extrem de repetitiv, iar povestea, deşi aprobată de însuşi George Lucas, pare să fie destul de “subţire” în context.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu